„Ce nu am scris în cărțile mele” de Viktor E. Frankl este o lucrare autobiografică în care renumitul psihiatru și neurolog își reflectează asupra vieții sale și a marilor evenimente care au modelat atât existența lui personală, cât și gândirea sa profesională. Scrisă la o vârstă înaintată, cartea oferă o perspectivă profundă asupra filosofiei și metodei sale terapeutice, logoterapia, dar și asupra provocărilor și triumfurilor care l-au definit. De-a lungul paginilor, Frankl vorbește deschis despre suferința prin care a trecut, despre experiențele sale în lagărele de concentrare naziste și despre modul în care acestea l-au influențat în dezvoltarea teoriei sale despre sensul vieții.

Această carte nu este doar o relatare a vieții lui Frankl, ci și o introspecție asupra timpului său, fiind martor la marile schimbări politice și științifice ale secolului XX. Este o lucrare captivantă despre curaj, reziliență și credința că sensul poate fi găsit chiar și în cele mai întunecate circumstanțe. Frankl reușește să îmbine amintirile personale cu observații psihologice valoroase, oferind cititorului o privire intimă asupra vieții unui om care a influențat mii de oameni prin scrierile sale.