Cartea „Dumnezeul neștiut: Psihoterapie și religie” de Viktor E. Frankl analizează relația profundă dintre psihoterapie și credință religioasă. Pornind de la o conferință susținută imediat după al Doilea Război Mondial, Frankl extinde ideile sale despre logoterapie, introducând conceptul de inconștient spiritual și conștiință morală. El argumentează că, la fel cum există impulsuri refulate în inconștient, poate exista și o religiozitate ascunsă, care joacă un rol esențial în căutarea sensului vieții. Cartea explorează teme precum interpretarea viselor, voința de sens și transcendența spirituală, oferind o perspectivă unică asupra felului în care religia poate completa psihoterapia  .

Frankl aduce în discuție problema sentimentului de lipsă de sens, care devine tot mai răspândită în societatea contemporană. Folosind tehnicile logoterapiei, el sugerează că durerea și suferința pot fi transformate în experiențe pozitive, dacă reușim să descoperim un sens care transcende individul. Lucrarea este atât o meditație filosofică, cât și un instrument terapeutic, fiind recomandată celor interesați de intersecția dintre psihologie, teologie și căutarea sensului existenței.