„Psihologia colectivă și analiza Eului” de Sigmund Freud este o lucrare esențială care explorează modul în care psihologia individuală se modifică atunci când o persoană face parte dintr-un grup. Publicată în 1921, cartea își propune să explice dinamica relațiilor de putere și influența liderilor asupra maselor, explorând teme precum narcisismul, identificarea și instinctul gregar. Freud susține că, într-un grup, individul își pierde parțial identitatea, devenind mai puțin conștient de acțiunile sale și cedând influenței colective. Lucrarea prezintă concepte de bază pentru psihanaliza socială, cum ar fi identificarea libidinală cu liderul și efectul hipnotic al mulțimilor asupra comportamentului individului.

Freud discută despre distincția dintre grupurile organizate, precum armata sau biserica, și mulțimile spontane, evidențiind rolul „contagionului emoțional” și mecanismele prin care individul devine captiv al colectivității. Această lucrare a influențat nu doar psihologia socială, ci și studiile despre comportamentul de grup în contexte variate, de la politică la religie, fiind considerată una dintre cele mai importante contribuții ale lui Freud în domeniul psihologiei sociale.