În această lucrare esențială, Erich Fromm explorează dualitatea sufletului uman, descriind tensiunea continuă între forțele vieții (biofilia) și cele ale morții (necrofilia). Fromm investighează modul în care indivizii și societățile aleg între aceste două tendințe opuse. Cartea face distincția între formele constructive ale agresivității și distructivitatea malignă, evidențiind cum iubirea de viață poate conduce la creștere și independență, în timp ce iubirea de moarte favorizează narcisismul și legăturile distructive. Sufletul omului propune că alegerea dintre aceste două forțe definește sănătatea mentală și morală a fiecăruia dintre noi.

Fromm aduce în discuție importanța factorilor sociali și psihologici în formarea acestor comportamente și prezintă două tipuri de personalitate: biofilul, care iubește viața și caută progresul, și necrofilul, care se complac în violență și distrugere. Această analiză profundă a naturii umane este înrădăcinată în teoria sa psihanalitică, oferind o perspectivă unică asupra binelui și răului, demonstrând libertatea omului de a alege între aceste două extreme și impactul acestor alegeri asupra vieții sale și a societății.