Cartea „Tehomir” de Horațiu Mălăele este o poveste plină de simboluri și realism magic, situată într-un sat legendar și misterios, unde istoria și legendele locale se întrepătrund. Acțiunea are loc într-un sat izolat în anii ’50, pe fundalul unei Românii aflate sub teroarea regimului comunist, iar protagonistul, un copil în izolare, este martor la schimbările dramatice care afectează comunitatea. De la potopuri care devastează satul până la apariții fantastice, povestea se îmbină armonios între sacru și profan, sugerând lupta dintre tradițiile ancestrale și modernitate. Elementele onirice și vizuale puternice ale lui Mălăele creează o lume unică, unde realitatea se contopește cu magia, iar destinul personajelor este influențat de forțe nevăzute.

Scrisă într-un stil poetic și concentrat, nuvela reprezintă o călătorie în copilăria autorului, dar și o meditație asupra identității și a pierderii. Satul Tehomir devine un simbol al luptei între trecutul arhaic și viitorul incert, fiind locul în care copilul începe să înțeleagă lumea. Fantasticul este prezent în detalii bogate, cu imagini de coșmar, cum ar fi animalele transformate în statui de gheață sau aparițiile magice. Povestea este un amestec subtil de umor, nostalgie și comentariu social, specific unui artist desăvârșit precum Horațiu Mălăele.