„Scrisori către fiul meu” este o colecție de 16 scrisori, un dialog epistolar în care Gabriel Liiceanu explorează relația tată-fiu, dar și reflecțiile sale asupra vieții, memoriei și filosofiei. Pornind de la un moment tensionat din viața personală – o operație pe inimă – autorul îi scrie fiului său aflat în Japonia, inițial despre experiența medicală. Însă pe măsură ce scrisorile continuă, acestea devin confesiuni intime și profunde despre teme esențiale precum suferința, dragostea, scopul existenței și căutarea fericirii. Cartea este impregnată de stilul specific al autorului, plin de gânduri filosofice și introspective, dar păstrează și un ton accesibil, plin de sinceritate.

Această lucrare reflectă „riscul de a avea un tată filozof”, așa cum Liiceanu însuși afirmă, oferind o întreagă „geografie afectivă” a vieții sale. Scrisorile devin un cod de viață, iar sub protecția distanței, autorul reușește să fie vulnerabil, rememorând întâmplări din trecut și oferind sfaturi despre navigarea complexităților vieții cotidiene. Prin acest demers, fiecare cititor poate deveni, la rândul său, „fiul” lui Liiceanu, regăsindu-se în întrebările și răspunsurile oferite în paginile acestei cărți.