Cartea „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de C.S. Lewis este o lucrare satirică și profundă, care explorează tehnicile de manipulare ale unui diavol bătrân, Sfredelin, ce îi oferă sfaturi nepotului său, Amărel. Sub forma unei serii de scrisori, Sfredelin îl învață pe Amărel cum să distragă și să corupă sufletul unui tânăr om, cunoscut ca „Pacientul”.

Deși este o carte plină de umor negru, Lewis folosește această formă narativă pentru a evidenția pericolele subtilităților cotidiene care pot devia un individ de la calea morală. Cartea este, în esență, un comentariu asupra naturii umane, în care Lewis subliniază lupta constantă între bine și rău și cum micile compromisuri zilnice pot avea consecințe spirituale majore. Cartea oferă o perspectivă profundă și critică asupra tentațiilor moderne și a dilemelor morale, având în același timp un ton ironic și accesibil  .

Sfredelin, diavolul bătrân, îi învață pe cititori prin intermediul lui Amărel că „cel mai sigur drum către Iad este cel gradual”, referindu-se la capcanele vieții de zi cu zi, care duc la coruperea morală fără ca persoana să-și dea seama. Lewis folosește aceste personaje pentru a satiriza slăbiciunile umane și pentru a sublinia importanța vigilenței spirituale. Lucrarea a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate scrieri ale lui C.S. Lewis, fiind relevantă atât pentru creștini, cât și pentru cei care caută o reflecție filosofică asupra eticii și comportamentului uman.